Clearing House — Situația Prezentă din România

CLEARING HOUSE

SITUAȚIA PREZENTĂ DIN ROMÂNIA

România a aderat la Convenția de la Viena pentru Conservarea Stratului de ozon, Protocolul de la Montreal privind compozitia ozonului și Amendamentul acestuia adoptat la Londra în 1993, urmat de semnarea Amendamentelor de la Copenhaga și Montreal din 2000 și 2001, respectiv Amendamentul de la Beijing, care include condițiile referitoare la HCFC, din 2005.

România este o țară cu un volum mare de consum de agenți frigorifici care nu are producători proprii de CFC și nici nu exportă CFC. Consumul de CFC, definit sub numele de Protocolul de la Montreal, este așadar rezultat din import. Consumul de CFC in România a scăzut din cauza numărului de activități din sectorul de service și fabricare. De- a lungul ultimului deceniu, industria în România a fost într-o stare de tranziție de la întreprinderi de stat la cele private pe fundalul unei îmbunătățiri a situației economice. În această perioadă în România, au apărut fluctuații ale consumului de CFC.

CODUL BUNELOR PRACTICI - O CERINȚĂ UE

Adoptarea codului (CBP) va fi un factor important în stabilizarea forței de muncă, din domeniu, la standard internațional și începând cu el, specialiștii, firmele se vor adapta mai ușor la introducerea standardelor și directivelor cerute de UE. Există o serie de coduri care pot fi luate ca exemple și adoptate în condiții locale. În unele țari, Codurile Bunelor Practici au fost redactate pentru secțiuni diferite ale industriei frigorifice și a aerului condiționat. De exemplu, pot fi separate coduri/secțiuni pentru aer condiționat, frig comercial, etc. În alte țări au fost dezvoltate pentru întreaga industrie coduri generalizate. În UE este în desfășurare un proces privind corelarea standardelor tehnice ale statelor membre și acesta include domenii sugestive despre ce este normal să includă CBP –urile din fiecare țară. Toate statele membre vor trebui să înnoiască codurile și standardele lor la nivelul “Standardelor Armonizate”. În domeniul frigului, și aerului condiționat, vor juca un rol important, SR EN-378, partea 1-4 la fel ca și noul Regulament al CE 842-2006.

Codurile Bunelor Practici sunt de obicei schițate de către reprezentanți din comerț și apoi sprijinite sau aprobate de agenții guvernamentale. In mod normal, un cod al practicii nu are statut oficial, dar clarifică modul în care legile generale pot fi interpretate în situații specifice.

Codul Bunelor Practici se explicitează prin SR EN-378, partea 1-4, atât din punct de vedere tehnic cât și funcțional.